Vezi blogul revistei: Magazin Critic!

Referent Ştiinţific: Prof. Univ. Dr. Gabriel Coşoveanu  (Facultatea de Litere / Universitatea din Craiova) • Redactor: Cristina Murăriţa

© Cristina Nică & Asociaţia Culturală Semn pentru actuala ediţie

Cu prilejul organizării Simpozionului Naţional Triada: Resurse-Reciclare-Recondiţionare în oglinda viitorului de către instituţia noastră, s-a editat cartea, purtând numele simpozionului, cu lucrările participanţilor. Lectura acestei cărţi este utilă pentru familiarizarea cititorului cu noile descoperiri şi abordări novatoare în ecologie.

S i m p o z i o n u l

Triada: Resurse-Reciclare-Recondiţionare în oglinda viitorului

constituie un bun prilej pentru diseminarea şi promovarea rezultatelor cadrelor didactice şi ale elevilor, cunoaşterea celor mai noi realizări din domeniul tematicii abordate, menţinerea contactului între specialişti, stimularea creativităţii şi promovarea reţelelor de excelenţă în învăţământul românesc, identificarea posibilităţilor de realizare a unor colaborări şi parteneriate valoroase în vederea abordării unor proiecte şi participării la programele europene.

Grupul Şcolar Energetic Nr.1 • Târgu Jiu, Gorj

Vezi blogul revistei: Magazin Critic!

Descarcă revista: _bucuriile harului 03

[contact: prof. Elena Ciobanu, camy_ciobanu@yahoo.com]

[Regulament Mendeleev] [Formular de aplicatie Mendeleev] [Parteneriat_ Mendeleev]

Grupul Şcolar Energetic Nr.1 & Asociaţia Culturală Semn – Târgu Jiu

PARTENERI ● Primăria Municipiului Târgu Jiu, Inspectoratul Şcolar Judeţean Gorj, Consulting Company SRL, Asociaţia Culturală Semn Târgu Jiu, Colegiul Comercial “Virgil Madgearu” Târgu Jiu, Colegiul Tehnic Nr. 2 Târgu Jiu, Colegiul Tehnic “Henri Coandă” Târgu Jiu. ● ECHIPA DE  PROIECT ● Profesor: Ciobanu Elena, Grupul Şcolar Energetic Nr.1 Târgu Jiu, coordonator de proiect ● Inspector de specialitate, profesor: Danciu Cornelia, Colegiul Comercial “Virgil Madgearu”, Târgu Jiu ● Profesor: Bîzocu Codruţa Nicoleta, Colegiul Tehnic Nr.2 Târgu Jiu ● Profesor:  Dumitru Angela, Colegiul Tehnic Nr.2 Târgu Jiu ● Profesor: Iordache Violeta, Colegiul Tehnic Henri Coandă Târgu Jiu ●

CALENDARul Concursului: Etapa locală: Februarie 2010 ● Etapa judeţeană: Martie 2010  ● Etapa interjudeţeană: Mai 2010.

Gânduri… gânduri din cele mai adânci unghere ale inimii sunt puse pe hârtie de tânăra făuritoare de cuvinte. Probabil că-n momente de cumpănă se descarcă scriind.

Condeiul său creionează aspecte ale vieţii pe care fiecare dintre noi le-a trăit, însă n-am avut talentul sau poate curajul de a le face cunoscute tuturor.

Panseurile Ştefaniei ne conturează un univers dominat de incertitudini, de melancolie, de tristeţe, doar pe alocuri întrezărindu-se un fir de lumină, de beatitudine. Ea dansează cu aceste sentimente, dar mai presus de toate cunoaşte durerea dragostei şi totuşi mai poate iubi. Adeseori avem impresia că fiinţa ei este subjugata de freamătul gândurilor ce duc la o suferinţă fără hotare care-i fac inima să sângereze.

Chiar titlul cărţii, Spinii dragostei, ne duce cu gândul la relaţii nefericite care au facut-o să îmbrăţişeze singurătatea, cea mai „frumoasă” filă din viaţa sa.

Cuvintele sunt dominate de un puternic pesimism. Tot ceea ce sper e ca acest pesimism să nu fie o umbră pentru sufletul Ştefaniei. În viaţa de zi cu zi o văd ca fiind o luptătoare, însă uneori în ochii ei zăresc tristeţe.    Vreau să cred că sentimentele transpuse în această carte sunt doar un fir de praf ce se va risipi curând.

Îi doresc să rămână aceeaşi fată bună, indiferent de ceea ce-i va oferi viitorul…

Aurora Novac

_____________________________________

Interviu cu Ştefania în Adevărul: AICI!

Contact Ştefania Doriana Cociorvă:

•Blog: http://steff-doryanna.blogspot.com, •E-mail: doryanna_324@yahoo.com

Descarcă revista: _bucuriile harului 02 | Intră pe blogul revistei: Bucuriile Harului

________________________________

Dialog eşuat

1. Doamne, de ce sunt eu omul?

Din lut eu izgonit-am somnul…

2. Mult iertător fiind tu Doamne,

De ce n-am primit nemurirea?

Eterne secole ţi-ar risipi trăirea…

3. Tu, Doamne, spune-mi cât îmi e greşeala?

Întrebi tu oare soarele când vine seara?…

4. Lumina Ta în sufletu-mi păgân nu creşte…

Lumina de-ntuneric se sfieşte.

5. Durerea o simt spulberându-mi fiinţa!

Căderile nopţii nasc necredinţa…

6. Îngenuncheat pe drumul vieţii, mi-e tot mai greu…

Măcar o clipă-n viaţă de-ai fi tu Dumnezeu.

7. Cu ochii-n lacrimi privind icoana-ţi sfântă,

sunt Iuda… în fiece zi.

Cristina M. • Şcoala Generală “Constantin Brâncuşi” – Târgu Jiu

Vezi blogul revistei: Magazin Critic!

Editorial • Somnul monstruos

De la materie la spirit, omul viu nu e nevoit să perceapă saltul calitativ, fiindcă el survine de la sine. Materia, mineralele care-o alcătuiesc, prin diferite configuraţii, ar considera-o unii savanţi întâmplătoare. Eu mă pun de-a curmezişul şi afirm că, nu, omul, nu e hazard sută la sută. E o sumă noologică de substanţe şi de esenţe, de cristale şi de idei, de semne şi viziuni. Ceva din intimitatea sa divină transcende conjuncturalitatea, o proiectează în absolut (mă refer la „absolutul” lui Ştefan J. Neniţescu dar şi la „filosofia nuanţelor” a lui Gaston Bachelard) şi o consacră. Actul consacrării este atributul fondator al celor „aleşi”. Alesul e un soi de semizeu secularizat, căzut într-o istorie împuţită. Într-o istorie calpă, „făurită” (în bătaie de joc?), vai, ar fi o acuzaţie prea nemeritat de blândă!?) de fiecare parvenit în folosul său propriu, care l-ar voi pe acest „ales” ras de pe pământ. Ura de clasă – pe care nu mi-o bănuiam – nu mă lasă să dorm. Dacă aş dormi, aş avea senzaţia că somnul meu ar naşte monştri. Cei ai lui Goya ar fi nişte schiţe nevinovate. Mi se perindă, zilnic, prin faţa ochilor, nişte specimene ce par zvârlite în afară de însuşi fundul infernului. „Prin bolgiile iadului / dragi comilitoni / se trăieşte bine. / Nu mai fiţi temători! Se pot vâna / căprioare-ndestul! / Se pot face bani cu nemiluita! / Se poate fura la nesfârşit! Numai să fiţi în graţiile celui mai mare / peste cetele dracilor / ierarhizaţi şi ei pe funcţii şi grade / pe ranguri şi pile / la Scaraoţki. / cel pururea negru, şi păcătos”. Acestea scris-a poetul oficial al Curţii Satanei.

Ion Popescu-Brădiceni

Minutul de gândire (2) • prof.-psiholog Văduva Elena

V-aţi gândit vreodată că omul, ca specie, este predestinat să se îmbrace ? Suntem singura specie care nu are asigurat un sistem de protecţie termică pentru perioade îndelungate. Fără blană, pene, solzi sau o piele groasă, omul este fragil în faţa capriciilor naturii.

            În negura istoriei, procurarea hainelor era, cu siguranţă, o necesitate, la fel de vitală ca şi procurarea hranei. Cum s-a depăşit această fază de necesitate biologică? Probabil că atunci când în tribul din câmpie au apărut primii vânători înfăşuraţi în blană de urs. Noutatea înfăţişării a fost însoţită de povestea dobândirii ei : lupta bărbatului cu fiara. Iar pentru reuşita sa – dovedită astfel fără dubiu – vânătorul obţinea şi respectul grupului.

            Pare uşor de făcut – nu-i aşa ? – asocierea între succesul vânătorului şi noua înfăţişare dobândită. Poate că aşa au devenit hainele simboluri ale faptelor. E doar un joc de imaginaţie.

            De-a lungul istoriei, oamenii s-au folosit de haine ca să îşi arate apartenenţa la un grup etnic sau rangul, poziţia socială în cadrul grupului ; prin haine şi-au manifestat spiritul – revoluţionar sau conservator – şi-au exprimat, adesea, propria concepţie despre frumos. Poate că, astfel,  hainele au început să însemne mai mult decât protecţie şi au devenit…un mod de a comunica.

            În „viteza” secolului XXI uităm adesea de mesajul pe care modul cum ne îmbrăcăm îl transmite celor din jur : puterea de care dispunem, grupul căruia îi aparţinem,cât de mult ne stimăm pe noi înşine, ce speranţe avem pentru viitorul nostru, ce educaţie am dobândit.

            Atunci când adoptăm o anumită ţinută facem o declaraţie. Comunicarea către exterior a imaginii din interior şi stabilirea unor punţi de înţelegere – acestea sunt două lucruri pe care secolul XXI ne invită să le experimentăm.

            Prin încărcătura lor simbolică hainele vorbesc despre noi înainte să scoatem vreun cuvânt. Ţinuta afişată arată imaginea de sine a fiecăruia. Astfel, înainte de a ne rosti numele, spunem (prin vestimentaţie)cum ne vedem noi înşine iar ceilalţi pornesc discuţia cu noi de la acest nivel pe care l-am stabilit noi.

            Prin ţinuta pe care o alegeţi, vă recomandaţi singuri celorlalţi ca fiind ceva sau altceva. Să nu îi învinuiţi pe ceilalţi că nu au ştiut să vadă ceea ce voi înşivă nu ştiţi să arătaţi.

 Sunteţi valoroşi ? Arătaţi-o! Sunteţi serioşi, hotărâţi să mergeţi pe drumul către succes ? Arătaţi-o!Aveţi o atitudine de învingători ? Arătaţi-o!

             Hainele identifică fără să mintă. Hainele acoperă şi descoperă în acelaşi timp. Acoperă trupul şi descoperă omul interior. Stilul vestimentar al fiecăruia este manifestarea exterioară a personalităţii sale. Personalitatea este mesajul unic rezultat din întrepătrunderea temperamentului natural al individului cu educaţia, mediul în care s-a format, valorile personale dobândite.

Personalitatea nu este un dat, ci un  rezultat. Un rezultat al eforturilor noastre zilnice de a îmblânzi, supune şi controla incontrolabilul din noi. Orice încercare de a modifica reprezentarea exterioară fără a face efortul interior înseamnă  FALS. Iar atunci când este vorba despre haine, acest fals este cel mai vorbăreţ duşman al nostru!